Kybalion
Lui
Hermes Trismegistul, cunoscut de vechii egipteni ca Marele Marilor si Stapinul
Stapinilor (Maestrul Maestrilor) ii este respectuos dedicat acest mic volum de
invatamint hermetic. Este o carte marcata cu pecetea intelepciunii si
misterului. Chiar titlul este ciudat: prin radacina sa: K.B.L. poate s-ar putea
apropia de Cabala. Maistrul psihist american W.W.Atkinson credem ca n-a ramas
strain de publicarea acesteia si il felicitam ca a contribuit la reconstituirea
vestigiilor unei stiinte odinioara atotputernica.
Kybalionul
si eu am fost citati de un critic care a demonstrat ca semnul celor sapte legi
il depaseau. Actualmente neintelegerea marturisita este una dintre flatarile
involuntare cele mai reusite (metafizicienii epocii noastre sint obisnuiti cu
acest fel de flatari).
Privilegiul
de a vedea inaintea altora se plateste scump pe pamint. Ciudata si
contradictorie este starea de spirit a multimii umane, care este totodata
atrasa de progres in mod irezistibil si in acelasi timp ultragiaza pe acei care
ii deschid caile.
Exista
pe deasupra tuturor o filozofie eterna universala, ale carei principii pure
viciaza cu cit se departeaza de sursa in mijlocul pasiunilor umane. Insa
principiul ramine pur cu tot lutul care il acopera si il impovareaza: pe care
il murdareste, denatureaza, inteleptii il pot regasi peste tot si mereu identic
cu el insusi, sub numeroase forme. De acest principiu neschimbabil se ocupa
Kybalion. El este chiar izvorul intregii filozofii hermetice.
Vocea
Stapinului Stapinilor, primului faraon al Egiptului, a lui Hermes Trismegistul,
profera odata in plus secretul Eternei Intelepciuni care a rasunat intr-o suta
de secole. Legile supreme care prezideaza la manifestarea lumilor si a noastra,
sint expuse cu cea mai mare simplicitate. Marea problema a vietii (intrebarea
pusa de Sfinx tuturor Edip-ilor) nu poate fi rezolvata decit prin stiinta, dar
nu de stiinta noastra moderna, materialista, analitica, neputincioasa, ci de
stiinta veche sintetica prin natura si esenta ei, prin substanta sa, caci numai
aceasta ne ofera posibilitatea de a ne smulge ghearelor sfinxului. Legile
vietii sint mai importante decit materia vietii, pentru ca noi cunoscind pe
primele, dominam secunda.
Sub
numele de arta regala sau sfinta vechii preoti egipteni profesau si practicau
un ansamblu de doctrine care nu a ajuns pina la noi decit prin reputatia sa si
unele ramasite. Aceste doctrine cuprindeau toate raporturile omului cu natura
si practica lor facea pe initiat un rege al universului material. Insa cum
aceste doctrine se bazau pe marea axioma a Unitatii Totului, se poate considera
arta regala sub aspectul Primului Principiu, adica stiinta lui Dumnezeu si i se
spunea Stiinta Sfinta. Anticii erau prea patrunsi de prima axioma hermetica:
“Totul este Unul” pentru a se gindi sa separe vreodata stiinta religiei de a
filosofiei, cum am facut-o noi.
Natura
avea Viata si Viata era Dumnezeu, deci cine studia Natura devenea chiar prin
aceasta Preotul Eternitatii si invers, orice membru al Colegiului Sacerdotal
devenea prin instruire un savant naturalist. Pentru egiptenii antici, natura
cuprindea toate lumile invizibile tot asa de bine ca si lumea vizibila la care
se opreste stiinta moderna. Ei studiau Lumea Cauzelor cu tot atita ardoare cu
care noi studiem Lumea Efectelor, asa ca Arta Sfinta e mereu si peste tot
Stiinta Vietii; viata in invizibil, tot asa ca si viata care cade sub simturile
noastre. De altfel omul nu era pentru ei o particica neimportanta a Naturii, ci
o lume mica in acea Mare si aceleasi legi care guvernau Lumea Mare, dominau si
pe cea mica.
Este
de ris si de mila in ochii initiatilor moderni sa vada atribuindu-se Legea
Evolutiei lui Darwin si aceea a miscarii pamintului lui Galileu, pentru a nu
cita decit doua fapte precise, cind acestea - printre mii de altele - nu erau
decit o particica din Stiinta Sacra. La fel cu Mesmer, care a voit sa reinvie
in zilele noastre magnetismul animal. Chimia (radacina cuvintului Khean, este
chiar numele Egiptului) este de origina pur hermetica si transmutatia (sau
aplicarea evolutiei la metale) era o ramura a Artei Sfinte.
Magia
(practicata de maestrii evolutiei) facea parte din Arta Sfinta. S-ar putea
spune destul de exact ca Arta Sfinta a preotilor egipteni era sinteza
stiintelor moderne, ca si cu filosofia, religia si alte rituri (discipline). De
altfel singurul scop al acestei Arte Sfinte era de a grabi evolutia invatatului
care o practica, ceea ce presupunea cunoasterea Legii Evolutiei.
Iata
in ansamblu care este subiectul si scopul Kybalionului. Dar pentru a ataca cu
spor subiectul, trebuie sa ne ridicam deasupra metodelor obisnuite ale stiintei
moderne si sa le repudiem. Numai logica pura ne conduce aici.
Daca
stiinta moderna ne da tot, sanatate, armonie, fericire, ar fi ciudat sa cautam
alta. Daca nu, trebuie sa ne indreptam in alta parte pentru a cauta cauza.
Logic, pentru a judeca arborele dupa fructele sale (vezi Eeden). In loc sa
restringem manunchiul (infinit dezvoltat) al manifestarilor Naturii, sa
incercam a stapini mai degraba micul numar al cauzelor care le determina.
Sintem copii in privinta intelepciunii fata de asiatici. Nu-i rusine sa
recunosti daca ai gresit, insa e grav sa persisti incapatinat in greseala si sa
faci sa triumfe imperiul raului. Sa lasam ochii sa se deschida la lumina adevarata
si urechile la vocea eterna a naturii. Sa incetam urmarirea nesocotita a
efectelor, inlocuind-o prin cunoasterea si stapinirea cauzelor.
Toate
nenorocirile pe care noi le suferim nu sint fara remediu. Ele sint rezultatul
direct al incalcarilor nepasatoare ale legilor naturii. Sa reintram in drumul
direct al Evolutiei, sa ne conformam legilor Vietii si indata vom vedea
nascindu-se in jurul nostru Pacea si Armonia, cind stiinta sintetica este tot
atit de important a se practica ca si stiinta analitica, caci nu-i suficient sa
cunosti remediile, trebuie sa le si aplici.
In
stiintele psihice trebuie sa te conformezi, trebuie sa practici ceea ce stii,
trebuie sa-ti conformezi viata constiintei. Faptele conteaza in domeniul ideal
ca si in viata materiala. Legile Kybalionului sint ideal frumoase, insa daca nu
le realizam prin practica, vor fi ca o masa bogata in fata careia murim de
foame.
Paris, martie 1917
Albert L. Caillet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu